Fiecare schimbare în bine poartă pecetea providenței
Lucrând la programul de mobilități Erasmus +, încât din 2004, am realizat, o dată mai mult, complexitatea fenomenului de schimbare şi enorma varietate de modalități de receptare a acesteia în rândul universitarilor. Am constatat, pe de o parte, dorința imperioasă a multor studenți de nou, de autentic, perspicacitatea de a învinge orice obstacol de natură lingvistică sau birocratică pentru o experiență nouă, în paralel cu rutina celor pentru care studiile reprezintă o fază necesară în viață, de care trebuie să te achiți rezonabil, fără prea mult entuziasm.
Parcurgem un timp şi o epocă istorică în care lucrurile se desfășoară rapid, irepetabil, cu risc mărit de a produce regrete printre cei care nu au luat decizia la timp, pe nerăsuflate, cei pentru care trenul a părăsit gara şi nu știu dacă următorul vine curând. O circumstanță atenuantă pentru toți românii ar fi aceea că am intrat pripit în horă, de la un nivel de dezvoltare rudimentară la piscuri incredibile de dezvoltare socială şi tehnică. Mulți ne numărăm printre cei care, în copilărie au umblat desculți (tenișii erau doar de dus la biserică şi la școală, iar când cădea zăpada treceau la tradiționalele opinci), iar acum navigăm pe Internet, trăim online, în timp ce colegi din alte domenii construiesc programe macroeconomice. Evident, în iureșul numit „dezvoltare” (prea adeseori în detrimentul persoanei şi a mediului înconjurător), se pot găsi „ieșiri” de urgentă pentru unii. În cazul nostru, adică în educație, nu are nimeni voie să rămână în gara pustie.
Șansele cele mai mari le au cei care acum populează amfiteatrele şi sălile de seminar ale universităților, care au crescut în ritmul de după 1989, fără salturi, care s-au adaptat „natural” şi de la care se așteaptă mult, pentru că adevărata schimbare se va face cu ei. A ține pasul cu acest ritm înseamnă a avea acces la informație, a avea curajul şi abilitatea de a opta, de a gândi nuanțat, de a face ceea ce nu au făcut înaintașii. Economia de piață şi dinamica relațiilor sociale ne-au învățat că mersul înainte, cu succes, depinde de două componente: abilitatea de a comunica într-o Europă lărgită şi puterea de a conserva şi transmite valorile pe care românul le-a moștenit. Suntem, sper, de acord că „europenizarea” nu înseamnă crearea de indivizi „hibrid”. Un oficial spunea, pe bună dreptate, despre rostul Uniunii Europei, încă de la început: „Noi nu aliem popoare, noi unim oameni” sau „Când un popor în Europa își pierde identitatea, Uniunea încetează de a mai fi Europeană”.
Simplificat, facem o pledoarie spre conținut şi comunicare. Scriitorul Andrei Pleșu este de părere că erudiția este ca un depozit, care este valoros când din el se expediază mărfurile; erudiția trebuie transmisă, altfel riscul este mai mare decât dacă nu ar fi existat. Parafrazând, putem afirma că Tradiția creștină autentică este un tezaur inestimabil, pe care tânăra generație de teologi trebuie să știe cum să o transmită într-o lume desacralizată, în proces de pierdere a oricărui sens.
Program de mobilități – câteva precizări necesare
Prin hotărârea Comisiei Europene de la Bruxelles, cu începere de la 1 septembrie 1997, România a devenit prima țara din Europa Centrală şi de Est eligibilă în programul Socrates de mobilitţi studențești şi cadre didactice. Programul a trecut prin diferite faze, până la forma actuală, Erasmus + (the European Community Action Scheme for the Mobility of University Students), care cuprinde programe destinate învățământului superior şi dezvoltării dimensiunii europene a studiilor, adresându-se tuturor disciplinelor şi nivelurilor de studiu. La început activitățile Erasmus erau grupate în cadrul unui Contract Instituțional sub 3 acțiuni principale: Erasmus 1 – Cooperare europeană interuniversitară; Erasmus 2 – Mobilități pentru studenți şi cadre didactice universitare; Erasmus 3 – Rețele tematice.
În Facultatea de Teologie Ortodoxă, programul menționat a fost adoptat de timpuriu ca instrument menit să faciliteze comunicarea, parteneriatul, cunoașterea şi, în final, compatibilizarea sistemelor de învățământ care să ajute pe absolvenții de studii universitare din Europa. Evident, studiile în teologie presupun o dimensiune vocaționala şi o diferența confesională, motiv pentru care acordurile cu universități partenere trebuie să depășească aceste diferențe, știut fiind că, în Europa occidentală, Ortodoxia se află în minoritate. În consecință, acordurile au fost semnate cu universități catolice sau protestante, cu excepții din spațiul elen și finlandez.
S-au încheiat parteneriate favorabile mai ales de când au apărut semnalele pozitive cu privire la integrarea României în structurile europene, impulsionate şi de recomandarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a conducerii facultății, cu sprijinul constant al conducerii Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, de internaționalizare a învățământului teologic ieșean. Ca rezultat, numărul parteneriatelor în cadrul programului de schimburi a crescut simțitor de la un an la altul, ajungând acum la 32 de instituții de învățământ superior.
Programul de schimburi se sprijină, la nivel local, pe două pârghii, importante în dezvoltare: transparența selecțiilor, pe de o parte, legătura constantă şi strânsă între coordonatorul de program şi studenții beneficiari de mobilități, pe de alta. Succesul şi eficienta lui depind de câțiva factori pe care îi considerăm însemnați: diseminarea informațiilor cu privire la partenerii din străinătate, a modalităților, procedurilor şi criteriilor de selecție, prezența în comisia de selecție a unui reprezentant neeligibil al studenţilor, recomandarea studenţilor la comunitățile românești ortodoxe în centrele universitare de destinație, preocuparea pentru asigurarea confortului spiritual şi moral în timpul şi după perioada mobilității, încurajarea urmării unor specializări inaccesibile în țara şi altele.
Ținând seama de faptul că mobilitățile se fac cu preponderență în medii eterodoxe beneficiarii de mobilități sunt „ambasadori” ai Facultății de Teologie Ortodoxă şi „misionari” ai Ortodoxiei romanești în alte țări, ceea ce presupune o responsabilitate suplimentară. Perioada petrecută la o Universitate parteneră nu reprezintă o „bursă”, în accepțiunea clasică a termenului, ci o deplasare cu scop didactic, în cursul căreia beneficiarul își continuă cursurile ca şi cum ar fi la propria universitate. Studentul Erasmus are obligația de a trece examenele la universitatea gazdă, în aşa fel încât să echivaleze numărul standard de credite pe care le-ar fi obținut acasă (30 credite pe semestru sau 60 credite pe an), credite care sunt echivalate la întoarcerea în tară.
Deși este coordonat de un cadru didactic, programul de mobilități implică întregul personal didactic al facultății, întrucât se încurajează relațiile directe între profesori şi studenți de la instituții din întreaga Europă. Dorința noastră este de a amplifica nivelul schimburilor și calitatea acestora, atât prin mobilități de studiu, cât și de practică. Acest fapt motivează şi dă speranțe pe linie de educație dar, dacă o Europă mai mare poate să contribuie la prosperitatea oamenilor, valorile tradiționale ale educației romanești pot să reprezinte o necesară contribuție culturală şi spirituală cu care bătrânul continent poate fi îmbogățit. Creștinismul a construit Europa şi această realitate nu trebuie nici neglijată, nici ignorată. Teologia încurajează ca valorile creștine perene să fie valorificate prin promovarea unor structuri sociale solidare şi comunicaționale, a drepturilor şi libertăților care să respecte demnitatea umană, ale unui umanism creștin, a dialogului responsabil știință – religie, în folosul omului modern şi a generației de mâine.
Pr. Conf. Dr. Dan Sandu
Coordonator Erasmus +
LISTA UNIVERSITATILOR PARTENERE_2023
Regulament Cooperare academica internationala
Română
English